Sergei Witte

Un remarcabil om de stat care a jucat un rol decisiv în industrializarea Imperiul Rus înainte de primul război mondial. Serghei Witte Yulyevich sa născut în Tiflis, Georgia, în 1849. Tatăl său era german baltic care a urcat pe Tabela de Ranguri a lui Petru cel Mare devenind astfel nobil ereditar. Mama sa era înrudită cu vechii prinţi Dolgoruky, cu Elena Blavatschi, fondatorea teosofiei şi cu Rostislav Fadeyev, un lider al Panslavilor. Witte împărtăşea punctul de vedere panslav, acela că aristocraţia rusă unea naţionalităţile disparate ale imperiului.

În 1892 Vyshnegradskii a devenit foarte bolnav şi a fost forţat să părăsească postul, Serghei Witte devenind noul nostru ministru de finanţe. Ca ministru al finanţelor, Witte a încercat să continue direcţia economică a lui Katkov şi Pobedonostsev. Cu toate acestea, Witte curând a început să se îndepărteze de ideile lor, din motive de pragmatism şi între 1896 şi 1898, atunci când politicile Witte au început să fie văzute ca un „sistem”, acestea au fost de fapt un compromis între ideologiile anilor 1880 şi susţinătorii schimbărilor economice din 1860 şi 1870. Anul 1896 a devenit un punct de cotitură pentru ideologia lui Witte: odinioară un apărător ferm al proprietăţii funciare, brusc a devenit un adversar înflăcărat al ideii. La centrul strategiei lui Witte era accelerarea procesului de dezvoltare a industriei naţionale. Unul dintre idolii acestuia a fost celebrul economist german şi avocat al protecţionismului, Friedrich List. Witte, ca şi Vyshnegradskii a continuat să folosească impozitarea indirectă, ca sursă importantă de completare a bugetului. În 1891 a început cel mai mare proiect al carierei sale, construcţia căilor ferate transcontinentale ale Rusiei: Calea Ferată Transsiberiană şi Trans-manciurianul.

Din 1892 până în 1901 veniturile din impozite indirecte au crescut cu 50 de procente. Monopolul băuturilor spirtoase sa dovedit a fi una dintre cele mai eficiente metode de atragere a capitalului. În 1894 Witte a introdus monopolul în patru provincii (Perm, Orenburg, Ufa şi Samara); mai târziu a fost extins în întreaga ţară. Distilarea a rămas în mâini private, cu toate acestea statul a câştigat controlul asupra vânzărilor. Creditele externe au devenit unele dintre cele mai importante surse de finanţare pentru politicilor economice ale lui Witte. El a reorganizat sistemul de agenţii comerciale străine în interiorul Ministerului de Finanţe şi de la începutul anului 1894 a deschis agenţii în Paris, Londra, Berlin şi Washington şi mai târziu în Constantinopol, Bruxelles, Yokohama şi multe alte oraşe.

Ca urmare a acestei reforme Witte reuşea să primească regulat informaţii cu privire la pieţele din Europa şi din alte ţări. Programul lui Witte de încurajare a investiţiilor străine însoţite de protecţionism a crescut impozitele indirecte precum şi impozitul pe comerţ. În ciuda imperfecţiunilor sale, noul impozit pe comerţ a crescut veniturile statului. În 1898 colectările din comerţ şi industrie au fost de 48.2 milioane ruble şi în 1899 au ajuns la 61.1 milioane de ruble. Programului lui Witte a dus la o creştere rapidă a industriei în mijlocul lui 1890. În ultimii patruzeci de ani ai secolului al XIX-lea volumul producţiei industriale în Rusia a crescut cu mai mult de 700 %, în timp ce în Germania a crescut cu 500 %, Franţa cu 250 % iar în Anglia cu mai mult de 200 %.

Dezvoltarea industriei a condus la creşterea oraşelor şi a populaţiilor urbane. Conform recensământului din 1897 populaţia atât a Moscovei cât şi a Sankt Petersburgului a fost de peste un milion. Oraşele au dobândit atât o imagine cât şi o atmosferă industrială. Petersburgul sa transformat într-o capitală pentru construcţia maşinilor. Noi zone ale industriei au fost dezvoltate acolo: industria chimică, industria energiei electrice. Regiunea industrială a Moscovei a rămas cea mai puternică din Rusia.